My Photo Diary!: #38 Pentru ca-mi plac sarbatorile de iarna!

Brad cu jucarii si luminite, miros de luminari, gust de portocale si cele mai gustoase prajituri... Iatã cu ce se asociaza Craciunul pentru mine... Si nu doar Craciunul, ci intreaga perioada in care toti sunt in vacantã si care in toata lumea e numita perioada sarbatorilor de iarna... Imi amintesc cum era aceastã perioada cind eram copil, atunci poate nu intelegeam adevarata magie a ei, acum insa imi dau seama cã era cea mai minunata perioada din intregul an... Adevarata atmosfera de sarbatoare incepea cind se termina semestrul, in ultima zi de scoala din semestrul de toamna se obisnuia sa facem matineu de Craciun si Revelion... Elevii pregateau poezii, cintece si colinde, iar parintii si profesorii erau spectatorii fideli... Dar bucuria cea mai mare era atunci cind venea Mos Craciun, chiar daca stiam cã sub costumul rosu si barba alba se ascundea vre-un parinte sau vre-un elev din clasele liceale... Cu cadoul bine meritat si dispozitie buna ne luam ramas bun de la scoala pina "la anul viitor", adica pina in ianuarie...

Urmau doua saptamini de vacanta, in care ieseam zi de zi la sanius, si stateam afara ziulica intreaga cu nasul rosu si picioarele inghetate... Nici foame, nici sete nu ne era... Dar ne era vesel si nu vedeam bucurie mai mare decit sa ne batem cu bulgari de zapada si sa facem omuleti de zapada... Si ningea, si erau troiene, si era frumos... Imi amintesc cu nostalgie ce ierni minunate erau la sat...si cum ieseam cu ceilalti copii din mahala la joaca, nu erau celulare sa ne sunam ca sa iesim la o anumita ora...ne duceam unul la poarta celuilalt si ne strigam pe nume, si astfel auzeam cã cineva da start distractiei... Erau multi copii in gasca noastra, si mai mici si mai mari, eu eram printre cei din mijloc, adica erau citiva mai mari ca mine, dar erau si mai mici... Colindam satul in lung si-n lat in cautarea pistelor perfecte, si ne intorceam pe la casele fiecaruia abia seara, uneori chiar si dupa lasarea amurgului... Eh...au trecut vreo 12 ani de cind am fost pentru ultima data la sanius cu gasca mea din mahala...toti au crescut, majoritatea am plecat din sat, care la studii, care la munca, citiva din noi suntem deja casatoriti, altii au si copii, pe unii nu i-am vazut de ani buni...

Iar seara cind ajungeam acasa, mincam ceva si fuga in fata televizorului...adoram sa privesc filmele si desenele animate despre iarna, Craciun si Revelion...chiar daca in fiecare an se repetau, le asteptam cu nerabdare si le priveam de fiecare data cu aceeasi placere...

Decorarea casei era tot un obicei frumos de iarna, chiar daca aveam un bradut mic, il impodobeam cu placere, mama cumpara diferite decoratii si luminite, iar rolul nostru era sa le gasim locul potrivit... Cel mai mult asteptam seara de Revelion...caci la noi se obisnuia sa primim cadouri de la Mos Craciun anume in acesta seara, dar nu de Craciun... Mama era prima care se trezea, cocea diferite bunatati si gatea bucatele pentru masa de sarbatoare... Insa salata "olivie" era specialitatea noastra, adica a mea si a surorii... Si nu ne puteam imagina masa de Revelion fãrã aceasta salata... Cind era totul pus la punct, ne imbracam frumos, asezam pe masa bucatele si asteptam ora 0.00 sa ciocnim paharele cu spumant si sa ne uram "La Multi Ani!!!" Dupa 0.00 veneau si cadourile, de fapt le gaseam linga usa, si cum nu putea sa vina un Mos Craciun, mama inventa diferite istorioare, imi amintesc cu exactitate una din ele... O intreb eu pe mama de ce nu a venit Mos Craciun si cum au ajuns cadourile la noi, si mama imi zice cã Mos Craciun e foarte ocupat si nu poate ajunge la fiecare copil, de aceea a trimis un fulg sa le aduca, si poate cã la anul viitor va ajunge Mos Craciun si la noi... Si eu credeam, pe bune... Nu a mai venit anul cela, iar eu am crescut si am inteles ca Mos Craciun nu exista cu adevarat, si cã mama inventa o poveste cã nu-mi dezamageasca visul meu de copil... Asta s-a intimplat pina pe la virsta de 5-6 ani, sa cred cã intr-adevar cadourile sunt de la Mos Craciun... Dupa ce mi-am dat seama cum stau lucrurile de fapt, cã cadourile sunt cumparate de parinti, oricum asteptam sa gasesc ceva pentru mine, si niciodata nu am primit cadouri valoroase, era o punga plinã cu dulciuri si fructe... Nu primeam computere, celulare sau alte lucruri pretioase pe care copiii de astazi le cred cele mai potrivite cadouri, insa eram fericite si multumite de niste simple bomboane...

Mi-e dor de acele timpuri, de iernile geroase cu zilele in care ieseam la sanius, de serile in care stateam linga soba calda si priveam "Ironia sud'by" sau "Home Alone", de mesele de sarbatoare cu nelipsita salata "Olivie", si de gustul prajiturilor coapte de mama... Cam asa as descrie atmosfera sarbatorilor de iarna din copilaria mea...

La un moment dat a incetat sa mai fie asa, am crescut, am plecat din sat la studii, si nici iernile parca nu mai erau acelea din copilarie, mai mult ploua decit ningea... Apoi au plecat si parintii peste hotare si sarbatorile de iarna au pierdut incet din magie... Cu toate cã eu continuare asteptam sa se reintoarca acele emotii din trecut, nu s-a intimplat foarte curind...

Incepind cu Craciunul anului 2012, magia sarbatorilor de iarna a revenit in viata mea... A fost primul Craciun si Revelion petrecut alaturi de sotul meu, pe atunci iubitul meu, pentru prima data dupã atita timp am impodobit din nou bradul, am gatit masa de sarbatoare, si am ciocnit paharele pline cu sampanie!

In acest an mi-am reinnoit colectia de decoratii de Craciun si jucarii pentru brad... Am impodobit bradul, voi pune sampania la rece, voi gati masa de sarbatoare, si ca sa-mi amintesc un pic de copilarie, o sa pregatesc si salata "Olivie" si o sa privesc neaparat "Ironia sud'by"...

Va doresc un Craciun plin de magie si un Revelion cit mai frumos!!!

Merry Christmas and Happy New Year!!!

Fantastische feestdagen en een Gelukkig 2015!!!

Un cintec care imi aminteste de sarbatorile de iarna din copilarie!!!
https://www.youtube.com/watch?v=GzPYqTBEndw

Acestea nu sunt poze facute de mine, insa descriu si redau perfect amintirile despre iernile din copilaria mea... Asa mi le amintesc, ca intr-o poveste... cu troiene mari de zapada, cu ulita plina de sanii si strigate de copii...