1 Septembrie, ora 7 dimineata, ma trezesc plina de energie, de fapt cred ca nu am dormit toata noaptea... Ma spal pe fata, imi imbrac rochita noua si imi aranjez frumos fundita in par... si astept nerabdatoare... Ies afara pe pragul casei si imi repet poezia in gind, era racoare si se simtea deja miros de toamna... Natura parca se shimbase peste noapte, sau mie asa imi parea, pentru ca stiam ca in aceasta zi incepe toamna, un nou anotimp, si odata cu el avea sa se inceapa un capitol nou in viata mea, unul frumos, unic si irepetabil... Astept sora afara, eu eram nerabdatoare, ea mai putin... Impreuna cu ea si mama ne pornim spre scoala... Se intimpla acum 20 de ani in urma, anul 1996 a fost unul special pentru mine... Atunci am mers pentru intia oara la scoala, si peste citeva ore eram eleva clasei I-B... Emotii mari aveam atunci, si de-as incerca sa le uit, cred ca nu mi-ar reusi, pentru ca eram nerabdatoare sa incep si eu scoala... Nu o sa uit niciodata prima mea invatatoare, primul meu careu, prima poezie recitata timid in acea zi, prima colega de banca... In indepartatul an 1996 am inceput eu aventura in lumea cunostintelor la Scoala Medie de Cultura Generala din satul Cimiseni...
Imi amintesc cum au fost anii de scoala, si ii vad pe cei 26 colegi ai mei sfiosi si timizi in prima zi de scoala, energici si pusi pe sotii in clasele primare, si deja adolescenti si indragostiti in clasa a 9-a... Prietenosi mai mereu, dar uneori certati si suparati, am fost fost un colectiv care a facut lucruri frumoase impreuna... Fie ca era matineu, sezatoare, TVC sau alte activitati, clasa Liliei Ivanovna era mereu cea mai buna... Lilia Ivanovna, prima noastra invatatoare, a pus temelia educatiei noastre, care a fost una puternica si durabila, ea a stiut cind sa ne laude, dar si cind sa ne certe, sa ne invete sa muncim, dar si sa ne odihnim... E un om minunat care merita toata recunostinta!
Cind am absolvit clasele primare ne-am luat ramas bun de la prima invatatoare, iar cea care i-a continuat rolul a fost diriginta noastra Veronica Cazac, avind probabil o misiune la fel de grea, desi deja aproape adolescenti, noi eram inca niste copii care trebuiau monitorizati si protejati... Datorita ei matematica a devenit pentru mine o aventura in lumea cifrelor, un hobby, dar nicidecum un cosmar, asa cum e ea pentru multi copii...
Primul meu mare succes l-am obtinut datorita increderii pe care a avut-o in mine profesoara mea de biologie, Larisa Dobrojan... Fara suportul si incurajarea ei nu stiu daca as fi ocupat locul trei la olimpiada republicana de biologie, diploma care poate acum are prea putina importanta, dar care atunci a insemnat un succes si un pas important pentru mine...
Astazi se implinesc exact 20 de ani de cind am pasit in acea lume minunata, care mi-a oferit si m-a invatat multe... Atunci as fi gindit Ce ar putea sa se schimbe in 20 ani, cred ca nu prea multe... Si totusi s-au schimbat multe... Scoala si-a schimbat statutul si numele, acum e Liceul Teoretic Regele Mihai I, curtea si interiorul scolii s-a schimbat, unii profesori si-au incetat activitatea de profesor, sunt acum in pensie, altii au plecat si activeaza in alte scoli sau licee, iar locurile lor le-au ocupat profesori tineri, iar cel mai trist e ca unii profesori nu mai sunt printre cei vii...
De cind am absolvit gimnaziul si am plecat din scoala, nu am mai revenit niciodata, cu citiva colegi mai suntem buni prieteni si acum, pe altii i-am mai revazut intimplator pe strada, insa pe unii nu i-am mai vazut de mai mult de 10 ani... Mi-e dor de ei, de fostii profesori, mi-e dor sa stau in bancile scolii si sa mai ascult vreo lectie...
No comments:
Post a Comment